Kurganele

Cuvântul „kurgan” – este de origine cerchesian-caucazian, înseamnă deluț, deal mic. Mai târziu, s-a aplicat pentru denumirea generală a movilelor mari ridicate de oameni, în diferite timpuri.

G. Olofson este primul autor, care s-a ocupat, încă în 1842 de câteva kurgane din jud. Tighina, descriind patru pentru Copanca. Toate kurganele de pe aici se întind pe platou, sau chiar pe culmile lui.

Kurganul Hanului. Kurganul nr. 6. Acolo, unde Valul lui Traian, ce merge pe deal pe malul drept al Botnei, brusc se îndreaptă spre Nistru, la 100 stângeni de la Val, lângă drumul de transport de la Tiraspol la Izmail, este kurganul antic, rotund, al cărui vârf formează o platformă. Înălțimea kurganului 2-3 stânjeni, circomferința la bază 80 stânjeni.

Mai departe autorul arată calitățile, cu totul particulare ce prezintă regiunea – promontoriului de la Copanca – pentru tătari și spune: „Când printre tătarii ce se adunau, era hanul, atunci cortul lui se întindea pe platforma kurganului, care, din această cauză, și-a primit denumirea”.

Cam la 30 m. spre Nord, stă un alt kurgan, nr. 7 mult mai mic: ca 0,50 m. înălțimea cu un 12-15 m. diametru; încât, din ne-atenție, rămâne neobservat. Probabil că înălțimea lui inițială n-a fost cu mult mai mare ca cea din prezent – de aceea și a rămas neînregistrat de Olofson.

„Kurganul Lat” sau, după cum mult mai nimerit îl denumesc copăncenii, Mojila Lată, Movila Lată (kurganul nr. 2). La 550 stânjeni spre Est de cel a Hanului se găsește un kurgan, morfologia căruia arată că acesta nu-i un kurgan propriu zis, dar o întărire (fortificație), cum se construia în cea mai îndepărtată vechime. Adică e un terasament sau val rotund înconjurat de un șanț. Șanțul din jurul fortificației este săpat într-un cerc absolut regulat, având diametrul de 52 stânjeni. Din părțile dinspre Est și West, șanțul nu este săpat pe distanțe de 3 stânjeni, ca să servească pentru intrarea în fortificație, în care intrau liber sau cu vehicule, probabil peste valul ce se ridică acuma într-un fel de glasis până la vârf. Creasta valului nu formează un cerc regulat. El are forma de ou și dintr-o parte se apropie de șanț mai mult ca din celelalte părți.

Putem presupune că această fortificație nu numai că e contemporană cu Traian-Val, dar că ea a fost mai întâi construită la început pentru apărarea pământului ocupat, iar mai pe urmă a servit ca sprijin pentru valul ce se construia prin această regiune.

Șanțul movilei are 6 m. lățime, pe 1 m. adâncime. Așa că Movila Lată are cca. 4 m. înălțime, în raport cu adâncimea șanțului, sau cca. 3 m., față de aceea a ogoarelor. Altă data la începutul construirii fără îndoială că șanțul era mult mai adânc, iar movila era mai înaltă. Cu vremea, și prin arăturile de mai târziu, morfologia lor s-a atenuat. Din mijlocul movilei s-a scos multă piatră, încât, mai ales partea ei sudică este brăzdată de gropi. Pe ici și colo se întâlnesc fragmente de cărămidă primitivă ca pastă și ca ardere.

Cu diferite ocazii s-au găsit „bucăți de oale de la Turci”, bucăți de fier, care, după declarațiile localnicilor, par să fi fost lanceolate sau romboidale, cu codițe netede sau împletite (răsucite).

Întărituri – cetăți de pământ similare se cunosc și în alte părți ale țării și au fost datate între Eneolitic și Epoca Fierului. Geografic cea mai apropiată este Cetatea de la Stolniceni jud. Lăpușna din epoca fierului. Acestor timpuri, probabil, aparține și Movila-Lată de la Copanca. Numai prin săpăturile de documentație s-ar putea stabili vârsta lor precisă.

Între Kurganul Hanului și Movila Lată se găsesc alte două kurgane mai mici nu departe unul de altul. Unul nr. 4 e de cca. 2,30 m. înălțime pe 20-25 m. diametru e pe ogorul lui Roica Pavel. Altul nr. 3 e de 1,60 m. pe 30 m. pe ogorul lui Timofte Deliu. Cam la 1,5 km. spre Sud-Est de primul, în pădure, se găsește un alt kurgan, cam de aceeași mărime. 

Spre Est de Movila Lată cca. 1-1,5 km., în marginea Copancei, în locul La Mori se găsesc movilele nr. 1 - Kurganele gemenilor sau Movilele gemenilor. Denumirea nu se referă la asemănarea kurganelor pe care nu o au, unul fiind ceva mai mare. Din care cauză se poate presupune că denumirea s-a dat pe seama unei legende actualmente uitate.

Movila mică, în partea cea mai ridicată, de abia are 0,5-0,75 m. și-i de cca. 12 m. în diametru. La 100 m. depărtare este cea mai mare – de 1,5-2 m. înălțime, cu vârful concav (prăbușit) și de 30 m. în diametru.

Aici au fost înmormântați, după povestirile unor copănceni bătrâni, doi băieți gemeni, morți pe rând, ai urieșilor ce au trăit pe aici demult tare.

În regiunile învecinate sunt și multe alte kurgane de diferite morfologii. Cel mai impunător este unu pe dealul de deasupra Talmazului, capătul din amont de sat, vizibil de la mari depărtări, de pe care se deschide un orizont larg pe raze de zeci de kilometri. În apropiere de Chițcani, pe deal, sunt două movile: una de 1,5 m. pe 12 m. – nr. 9, deasupra Nisipăriei Mănăstirii, și alta – nr. 8, de 4 x 20 m., de asemenea, pe dreapta drumului Chițcani-Căușeni. Ultima, după cum se vede și în Fig. 2, este utilizată pentru schela punctului trigonometric.

Vârsta kurganelor poate fi stabilită de la caz la caz, prin săpături, după materialul osteologic și arheologic ce l-ar cuprinde.

Unele kurgane au fost pradate-profanate, sau distruse de căutători de comori, altele au fost morminte de incinerații sau poate puncte de observație. Timpul ridicării ultimilor se va face cu aproximație și dificultate.

Este un lucru stabilit, și pentru kurganele din Basarabia, că vârsta lor este cuprinsă între sfârșitul neoliticului și timpul dominațiunii turcești. Majoritatea lor aparține primei părți a intervalului perioadei delimitate.

* * *

- Buletinul Institutului de Cercetări Sociale al României. Regionala Chişinău. Tomul II. Chişinău. "Tiparul Moldovenesc" 1938

Stângenul este egal cu 2,13 m