Ca orice gospodărie, exact ca și o familie, are în destinul ei nu numai zile însorite. După ani de înflorire și succese, a urmat și aici o perioadă grea. Tragica întorsătură datează din 1969, an fatal pentru Copanca, când apele Nistrului, rupând în plină vară barajul de la Chițcani, și-au ieșit din albie și au inundat livezile până în vârful copacilor. Asemenea urgii se mai întâmplaseră prin partea locului, însă pe timpuri râul se retrăgea patul său, lăsând livezile aproape nevătămate. Acum, însă, digul artificial le-a făcut sătenilor un serviciu prost – a oprit apa și a ținut-o în loc, până când au pierit toți pomii în plin rod.
Foto: Copanca.Info - 2020
Colhozul mereu își orienta activitatea într-o direcție – producția de fructe. Cu atât mai grea a fost lovitura din 1969. Căci dacă și-ar mai fi dezvoltat, de pildă, și legumicultura sau producția de cereale, mult mai lesne avea să iasă din impas. Dar n-avea unde, nu dispunea de teren arabil în plus.
Ceva mai târziu, o parte a luncii a fost plantată cu o livadă de tip nou. Restul se cultivă de atunci cu roșii, chiperi, vinete, gospodăria apucând calea de specializare în legumicultură. Însă n-au prea avut parte copăncenii de grădinărit. După 1969 solurile din luncă, ce formează, de fapt grosul moșiei, au început ba ici, ba colo a se mlaștini și a se saliniza.
O idee curajoasă, deși cam riscantă, a scos, totuși, colhozul din impas – a fost procurată tocmai din Olanda instalația unei sere de ultimă ediție pentru roșii și castraveți timpurii. 9 ha de pământ sub sticlă prind să pompeze în vistieria colhozului venit curat – aproximativ un milion de ruble pe an. Această gospodărioară devine colac salvator pentru întreaga gospodărie. În același timp, în lunca Nistrului au început lucrările de ameliorare, căci numai desecarea locurilor mlăștinoase și irigarea puteau să asigure pe viitor producția de legume. Ușor de zis: „au început”. Lung și anevoios a fost acest început – căutarea unor executori harnici ai proiectului, asigurarea cu materiale și tehnică. Numai un Gheorghe Bolfa, cu autoritatea și tenacitatea lui, a putut străbate zidul. Dar acest efort l-a costat prea mulți nervi și sănătate. S-a stins în zorii unei veri.
Ștafeta i-a preluat-o Nicolae Lungul, un bărbat tânăr și chipeș, cu ochi albaștri și alură de actor de cinema. Se născuse tocmai în anul când predecesorul său a fost ales președinte. Deci, este un reprezentant al generației noi – specialist bun, cu vederi moderne și fire hotărâtă. Și-a început cariera ca muncitor în sovhozul-tehnicum „M. V. Frunze” de la Tiraspol, tot acolo a făcut studiile medii de agronom, după care a lucrat brigadir, iar după absolvirea institutului agricol – șef de sector în vestita livadă „Pamiati Iliiciu”, unde a și fost „luat la ochi” de către V. A. Proțenco, pe atunci prim-secretar al comitetului raional de partid Slobozia.
* * *
- Ploile baștinei. Boris Marian. Chișinău 1985
