Până în secolul XIX populația satului Copanca a fost formată aproape numai de Moldoveni.
Această regiune fiind izolată deoparte de bălți și stufișuri și de alta de malurile abrupte dinspre Bugeac nu putea să fie străbătută de elemente streine, mai ales, ca Rușii, vecinii din stânga Nistrului, s-au stabilit abia la 1792.
După 1812, stăpânirea turcească a fost înlocuită cu cea rusească. De atunci au început de fapt și infiltrările de elemente streine.
Infiltrările au fost încurajate de următoarea împrejurare. În Moldova dintre Prut și Nistru, stăpânirea a introdus recrutarea Moldovenilor pentru armata rusă abia în 1874 și tinerii moldoveni n-au făcut stagiul militar până la acea dată. De aceea mulți ruși și-au găsit refugiul de armată și robie dincoace de Nistru. Alți au fost aduși și colonizați în aceste locuri moldovenești. Astfel, au venit o seamă de Ucraineni, Ruși și chiar Evrei.
Astfel în satul Copanca în 1827 erau 857 locuitori:
- Moldoveni: 717
- Ucraineni: 124
- Evrei: 15
- Ruși: 4
Evreii, veniți încă înainte de 1827, s-au așezat în fața Bălții, lângă meandrul mort al Nistrului.
În 1836-37 în Copanca au pătruns elemente străine din Polonia și Volynia și anume trei familii de Maloruși (Ucraineni) și două familii de Velicoruși (Ruși Albi).
Din statistica aflată la biserica Copancei, se arată că în 1847 populația satului era de 146 de gospodării 1103 locuitori – 581 bărbați și 522 femei.
În 1848 populația se micșorează la 137 de gospodării cu o populație de 1056 locuitori – 550 bărbați și 506 femei.
În 1852, tot din datele statistice de la biserică, aflăm că se mai infiltrează elementele străine, printre Moldovenii băștinași, dintre Rușii Albi din regiunea Moscovei.
Aceștia, în număr de 46 de persoane (23 bărbați și 23 femei) se stabilesc la Copanca și deschid prăvălii. Alții se ocupă cu centralizarea produselor agricole din această parte și transportarea lor spre Tighina, iar de aici mai departe spre alte orașe.
În 1859 populația satului numără 267 de gospodării cu 1481 de persoane. 655 de bărbați și 826 de femei.
În 1860 în Copanca vine o familie de Greci – Grigoriade. Ei au venit din Rusia și după câtva timp au deschis o băcănie. Și-au procurat apoi o suprafață de pământ la Sudul Copancei pe care au plantat-o cu vița de vie și pomi fructiferi. Au plantat chiar și alune americane.
În 1862 au venit Lipovenii din ținutul Chersonului. De la început a venit numai familia Ivan Comarov, care s-a așezat în partea sudică a Copancei lângă drumul ce duce spre Leontina – Talmaz. După familia Comarov au venit familiile Orlov, Donțov, Abramov, Cnîșov, etc. Aceștia s-au așezat lângă familia Comarov, alcătuind astfel o mahala a Lipovenilor spre Sud de Copanca numită „Cordon”. Lipovenii s-au localizat în partea vestică a Bălții, ocupându-se cu grădinăritul.
Călugării Mănăstirii Neamțul Nou (Mănăstirii Chițcani) arendează pământurile mănăstirii locuitorilor din Copanca. Din cauza conflictului dintre sat și mănăstire, în 1864 emigrează din Copanca 50 de familii, care înființează un sat nou, numit Plop-Știubei la o distanță de 7 km spre Vest de Copanca.
După plecarea acestor familii, în 1866 imigrează în Copanca din Rusia 40 de familii de ruteni și lipoveni, care devin arendași pe pământurile Mănăstirii Chițcani.
281 de case, 656 de locuitori – aceste date ne vorbesc de la sine că în 1875 Copanca deja e un sat mare și frumos.
După 1878 mai imigrează câteva familii de ucraineni, aceștia vin din apropierea Nistrului, unii din Tiraspol, alții din Slobozia.
După 1882 vin încă trei familii de evrei.
În 1890 se stabilesc în Copanca încă două familii: una letonă – Carol D. Witman, farmacist militar. Și o familie germană din Württemberg și anume Hristen Ebner.
La recensământul din 1897 populația satului numără 2422 de locuitori – 1 216 bărbați și 1 206 femei.
După 1905 pătrund încă două familii de polonezi și una de țigani.
Recensământul publicat în 1923 constată în Copanca 710 gospodării, în care își duceau viața 3 221 de oameni – 1 541 de bărbați și 1 680 de femei, marea majoritate creștini ortodocși. Ei măcinau făină la moara cu aburi din Chițcani.
În 1927 vin două familii de bulgari din Comrat jud. Tighina.
În 1933 aici trăiau în bună înțelegere și pace 3 321 de locuitori.
Analizând datele statistice din 1937, constatăm că satul Copanca este compus din 885 familii cu un număr de 3721 suflete. Bărbați 1798 – 48,32%, femei 1923 – 51,68%.
După origine etnică populația satului este variată:
- Moldoveni: 2500 – 67,19%
- Ucraineni: 807 – 21,69%
- Lipoveni: 213 – 5,72%
- Evrei: 102 – 2,74%
- Ruși: 40 – 1,07%
- Greci: 32 – 0,86%
- Poloni: 14 – 0,38%
- Bulgari: 9 – 0,24%
- Țigani: 4 – 0,11%
În anul 1989 în Copanca au fost înregistrați 5699 locuitori.
La recensământul desfășurat în anul 2004 populația satului Copanca constituia 5013 locuitori.
La recensământul desfășurat în anul 2014 populația satului Copanca constituia 4681 locuitori cu 1437 gospodării.
* * *
- Buletinul Institutului de Cercetări Sociale al României. Regionala Chişinău. Tomul II. Chişinău. "Tiparul Moldovenesc" 1938
- Localitățile Republicii Moldova. Fundația „Draghiștea”. Chișinău 2002
- Copanca - sat din Valea Nistrului de Jos. File de istorie. Valentin Nicul. "Pontos". Chișinău 2024
