Perioada pietrei
Paleolitic și neolitic
Teritoriul Basarabiei de Nord a fost locuit de om din timpurile cele mai răstrăvechi-preistorice ale omenirii: din perioada paleolitică și mai precis: începând cu epoca mousteriană. Pentru Basarabia de Sud fauna de mamifere pleistocene ne este cunoscută în abundență. Faptul acesta, dar mai ales cele câteva produse industriale paleolitice, recent descoperite în regiunea Nistrului de jos, ne servesc drept indicațiuni precise că și această parte a Basarabiei a fost locuită de om începând din Paleolitic. Totuși pentru regiunea promontoriului de la Copanca, nu avem, până în prezent, nici o indicație materială că aceste locuri au fost locuite de omul paleolitic.
Cele câteva fragmente de ceramică pictată de facies neolito-eneolitic tardiv, culese, pe ici și colo, de pe unele ogoare cu pantă iute de pe Valea Coastei și Locul Mănăstirii – La Cruce, sunt indicațiuni prea sărace pentru a ne forma o idee clară despre aceste timpuri preistorice din Holocenul vechi.
Perioada metalelor
Epocile de aramă, bronz și fier.
În regiunea Zahornei, de pe unele ogoare din Locul Mănăstirii – La Cruce am colectat câteva silexuri (un fel de gratoir, fragmente de „bolas” arse, așchii), prin a căror caractere se denotă decadența întrebuințării acestei materii prime minerale. Unele fragmente de ceramică din faciesul epocii de bronz, împreună cele câteva silexuri, ne indică că aceste locuri au fost locuite (poate numai foarte puțin) de oamenii din epoca de bronz, dar mai ales, din epoca următoare – epoca de fier și anume din La Tene. Fragmente de atare ceramică (fig. 1) adesea se întâlnesc prin arătură ogoarelor nou lucrate de pe Valea Leoanei și de la Odaia Mănăstirii.
Foto: Buletinul...
De altfel geomorfologia ultimii regiuni – un fel de promontoriu mic, ridicat cu 10-15 m. deasupra șesului vechi, întins al Nistrului, adesea inundabil – oferea, pentru oamenii preistorici, un punct de așezare ce-l preferau multor altor puncte cu alte geomorfologii.
Tot aici s-au cules fragmente de ceramică din epoca de fier, un fragment de amorfă (grecească) și oase vechi de cal, bovidee și ovine. Asemenea materiale se întâlnesc și pe ogoarele de pe stânga drumului Copanca-Chițcani ce trece pe aici. Rare fragmente de atare ceramică se întâlnesc și pe ogoarele din imediata vecinătate a Odăii Mănăstirii.
Oase sau schelete umane, se întâlnesc, cu ocazia diferitelor săpări în gospodăriile sătenilor din Copanca, mai ales pe malul Nistrului Mort, ceva mai aval de arteziana cu pompă. Din informațiile culese reiese că majoritatea scheletelor sunt întinse pe spate și orientare spre Est. Mai rar se întâlnesc schelete îndreptate, mai mul sau mai puțin, spre Sud. Într-un mormânt, lângă craniu, s-a găsit „un cercel, parcă un inel cu mărgică din argint ruginit. S-a sfărmat”. Iar în alt caz, tot lângă craniu, s-au găsit vreo două rozete de mărimea monedei de 1 leu cu gaură la mijloc și o bucată de sârmă. Toate de bronz, cu patină verde.
Ar reieși că unele morminte sunt foarte vechi, poate de vreo două milenii, iar altele mai recente, probabil creștine vechi. Nimeni nu știe „de la bătrâni” dacă au existat pe aci urme de cimitir.
Starea de păstrare (fosilizare) a oaselor, cât și morfologia, nu ne dă nici o indicațiune despre vechimea lor absolută. Din diferite gropi de reînhumare s-au cules câteva cranii și numeroase, diferite oase lungi. Sunt depuse la Muzeul Regional al Basarabiei din Chișinău.
Nici datele antropometrice nu ne oferă, pentru moment, lucruri însemnate nici asupra vechimii scheletelor, nici asupra populațiunilor respective.
Un schelet uman izolat, a fost găsit cu ocazia săpării unui beci la Pavel Strechie. Curtea lui se găsește pe la mijlocul pantei dealului. După starea oaselor nu este tare vechi, poate de câteva secole. Nu avem nici un criteriu pentru a-i determina vârsta lui cronologică. Este interesant prin modul cum a fost înmormântat: zace întins cu fața în jos orientată cu capul cam spre Est-Sud. Atare cazuri de înmormântare, dacă se mai cunosc, probabil că sunt foarte rare.
* * *
- Buletinul Institutului de Cercetări Sociale al României. Regionala Chişinău. Tomul II. Chişinău. "Tiparul Moldovenesc" 1938
