Informații precise asupra locuinței și în genere asupra clădirilor din Copanca avem de abia din anul 1827. La această dată satul avea: o biserică și 3 case construite din piatră, 168 case de „gard de nuele” și 10 bordeie de pământ. Biserica din sat era construită din piatră încă de pe timpul tătarilor.
Casele de împletitură de nuele și furci se reduc și se înlocuiesc cu case de pământ. Acest tip nou se înfățișează sub 2 variante: a) casa de ceamur – pereții căreia se ridică prin suprapunerea succesivă, pe măsura uscării și solidificării a unor straturi de pământ moale, mai mult sau mai puțin argilos, amestecat cu paie, până la înălțimea dorită; b) casa de chirpici – pentru care materialul de construcție, chirpiciul, se pregătește din timp și se așază uscat cu lut moale între „rosturi”, acestea din urmă alternând ca la construcțiile de cărămidă. Acoperișurile caselor se construiesc din stuf și papură.
Foto: Buletinul... Anii 1930
Din cauza lipsei de apă țăranii din Copanca utilizează la frământatul pământului cu paie pentru ceamur și chirpici apa care curge după ploi pe ulițele satului. Aceasta este abătută prin șanțuri în ogrăzi unde sunt din vreme pregătite gropi și movile de pământ cu paie.
Locuințe de piatră nu există la Copanca. Singurele clădiri de piatră sunt biserica și școala nouă.
Casele „bătrânești” de nuiele, casele de ceamur și casele de chirpici se află numai în părțile satului cu teren uscat și ferit de inundații. Balta inundabilă și cu un sol umed chiar în timpul apelor scăzute a impus locuitorilor anumite restricțiuni în ce privește materialul și adaptări speciale în modul de construcție a casei.
Aici în cuprinsul Bălții, chiar pe „Chisc” și pe Cremenciug, locuința și orice altă clădire niciodată nu utilizează ca material de construcție nici ceamurul, nici chirpiciul. Pereții din aceste materiale se umezesc, se înmoaie la bază și se dărâmă foarte repede. Astfel casele din Baltă se construiesc numai din furci, nuiele și lipitură de pământ.
Asemenea construcții, chiar dacă sufăr întrucâtva la bază de apa inundațiilor și de cea subterană, își mențin totuși solid scheletul în picioare și se repară ușor.
Dar pentru a feri și mai mult locuințele de umezeală, locuitorii nu le construiesc niciodată direct pe terenul de Baltă. În prealabil, pe locul ales pentru casă, se ridică o platformă înaltă de 0,5 – 1 m. Terenul, care adeseori chiar se îngrădește cu nuiele, cu scânduri sau cu lătunoaie groase, se înalță cu pământ curat, foarte bine bătut și abia după aceasta se construiește casa.
* * *
- Buletinul Institutului de Cercetări Sociale al României. Regionala Chişinău. Tomul II. Chişinău. "Tiparul Moldovenesc" 1938
- Localitățile Republicii Moldova. Fundația „Draghiștea”. Chișinău 2002
