Atestat la 31 august 1429
Copanca este o veche localitate mănăstirească pe Moşia Zaharna, cunoscută de istoricii şi călătorii străini de după anul 1429. Petru Rareş a dăruit acest pămînt călugărilor Mănăstirii Noul Neamţ pe 15 martie 1527, iar primii locuitori ai satului au fost lipoveni din regiunea Kursk, care s-au stabilit în valea Nistrului.
Băştinaşii se ocupau cu creşterea legumelor. În perioada secetoasă a anului, ei săpau gropi în care se aduna apa. De la denumirea acestor gropi, prin calchiere din limba slavonă de la cuvîntul “copca”, ceea ce înseamnă “adîncitură”, a apărut denumirea satului – Copanca.
