Satul Copanca, raionul Causeni

Atestat la 31 august 1429

Intrarea în satul Copanca
Foto: Copanca.Info - 2013

Copanca este o veche localitate mănăstirească pe Moșia Zaharna, cunoscută de istoricii și călătorii străini de după anul 1429. Petru Rareș a dăruit acest pământ călugărilor Mănăstirii Noul Neamț pe 15 martie 1527, iar primii locuitori ai satului au fost lipoveni din regiunea Kursk, care s-au stabilit în valea Nistrului.

Băștinașii se ocupau cu creșterea legumelor. În perioada secetoasă a anului, ei săpau gropi în care se aduna apa. De la denumirea acestor gropi, prin calchiere din limba slavonă de la cuvântul “copca”, ceea ce înseamnă “adâncitură”, a apărut denumirea satului – Copanca.

Memorialul Gloriei eroilor celui de-al doilea Război Mondial
Foto: Copanca.Info - 2019

Nistru Mort
Foto: Copanca.Info - 2011

Aceste locuri, cu regiunile învecinate, au fost, în repetate rânduri, sub apele mării pontice. Ultima mare care a mai cuprins regiunea descrisă a fost Marea Sarmatică. Pe la sfârșitul Pliocenului, apa s-a retras treptat, spre sud, lăsând ochiuri de uscat cum e acum bunăoară platoul cu pădurea de astăzi a Copancei.

Deosebit de atrăgătoare era natura acestei văi. Falnicele păduri nistrene, de unde încă Petru I își alegea stejari pentru corăbii, nenumăratele gârle și starițe (albie, matcă veche de râu), stufăriile forfotind de fiare și păsăret sălbatic.

Valea Nistrului de Jos a fost locuită din cele mai vechi timpuri. Obiectele găsite în săpăturile cu caracter arheologic ce s-au făcut în această regiune, ne aduc mărturie despre viața celor mai vechi popoare cunoscute în istorie.

Omul a găsit aici toate bunurile de care a avut nevoie pentru o viață cât mai îmbelșugată.

Ca poziție geografică, regiunea Copanca prezintă un colț de pământ, încleștat între Nistru și afluentul său Botna, și cu particularități, care în marea majoritate, se datoresc tocmai acestei așezări geografice.

Livezile de meri din satul Copanca
Foto: Muzeu Copanca

Datorită aluviunilor și revărsărilor apelor Nistrului precum și situației geografice regiunea e apărată de vânturile de la Nord. Printr-un promontoriu înalt s-a creat în această regiune o situație favorabilă pentru cultura pomilor fructiferi.

Copanca se bucură de o faimă mare, care a provocat chiar prilejul de a i se da glorioasă denumire „California României”. Pomicultorii ne arată cauza acestei glorii. Ei spun că 2/3 din exportul total al fructelor din țară vine dinregiunea Copanca-Chițcani-Talmaz. Un ha de livadă în plină fructificare poate produce în regiunea aceasta 35 – 38 mii kg de fructe. Statul, având aci 1715 ha poate ridica într-un an plin de rod, 60 – 65 milioane kg fructe, iar țăranii în tot cuprinsul bălții având 3285 ha au posibilitatea să recolteze 110 – 120 milioane kg. Grădinile din balta Copanca au o extindere de cca 5000 ha. Este într-adevăr o regiune, care merită gloria, pe care o are fără exagerare.

Satul Copanca este așezat pe linia de contact dintre două regiuni naturale diferite cu bogății variate: balta cu fructe, pășune, pădure și pește, câmpul cu cereale.

E o priveliște demnă de admirat, când te cobori de pe deal spre satul Copanca. Vezi până peste hotar, departe în Ucraina. Dar ce te umple de emoții mai mult sunt, mai ales, pădurile care se întind în mase compacte de-a-lungul Nistrului.

Imaginea satului de pe strada Pescarilor
Foto: Copanca.Info - 2019

Copanca, sat frumos și mare, e cuprins de trei păduri. În partea de Est e situată Pădurea de la deal, în partea de Nord se întinde Pădurea de vale, iar în partea de Sud-Est – Pădurea Turcului.

Pădurea spre Chițcani și Chircăiești poartă numele de Fața Botnei, iar spre Copanca – Valea Goștei. Tot a Copancei e partea pădurii spre Plop-Știubei și i se zice Valea Cornului.

Între Copanca și Chițcani se întind unele văi-râpi: Valea Leoanei la Zagorna. Mai multe sunt spre Leontina (Leuntea) spre Sud de Copanca: Valea Țarnei, Valea Costei (Valea Coastei sau Valea Costiș), Valea Pietrosului, etc.

În partea nordică a satului, lunca poartă numele de Balta Zahorna și servește de imaș sau toloacă. E un șes întins care, în timpul inundațiilor sau ploilor mai mari, se transformă în baltă. În partea sudică a satului se află un alt imaș mai mic zis Balta Leontina sau Balta Carasului. În timpul inundațiilor mari aceste bălți servesc de porți de intrare pentru apele Nistrului. Lunca încadrează spre apus un deal în formă de potcoavă. Satul e așezat la poalele și pe coastele acestui deal.

Pe la marginea satului trece cunoscutul Val al lui Traian, urmele căruia se văd bine până azi. Acest val, cândva înalt și dur, ridicat la începutul secolului II e. n. de la Dobrojia până la Moldova de sud-est, a fost martorul multor invazii și atacuri inamice.

* * *